Copilul și cerul
Azi cerul face totul, dulce umil,
Pentru un sacru zâmbet de copil,
Și Dumnezeul iubirii cu dragoste multă,
Îi dăruiește iubire când îl ascultă.
Părinte drag oferă-i acum,
Al hranei nectar la copilul cel bun,
Dă Doamne-nțelepciune părintelui frumos,
Ca să-și hrănească fii, mai sănătos...
Apără părinte drag copilul de durere,
Și lasă-l să simtă dulcea plăcere,
Protejează-l de-al violenței scrum,
Să fie sănătos la minte-acum,
Și fericirea în suflet să-i fie,
Copilul are dreptul la copilărie,
Că pedagogii au suflet hidos,
Și predau multe lucruri fără folos...
Învață-l să știe că de n-ar învăța,
Viața-i întreagă și-ar ruina,
Plăcerile sunt bune, sunt de folos,
Dar sunt otravă când sunt în exces...
Învață-ți copilul să iubească frumos,
Să-nfăptuiască lucruri de sacru folos,
Și mă repet mă repet în neștire,
Că doar iubirea naște iubire...