Copilul și cerul

 

Azi cerul face totul, dulce umil,

Pentru un sacru zâmbet de copil,

Și Dumnezeul iubirii cu dragoste multă,

Îi dăruiește iubire când îl ascultă.

 

Părinte drag oferă-i acum,

Al hranei nectar la copilul cel bun,

Dă Doamne-nțelepciune părintelui frumos,

Ca să-și hrănească fii, mai sănătos...

 

Apără părinte drag copilul de durere,

Și lasă-l să simtă dulcea plăcere,

Protejează-l de-al violenței scrum,

Să fie sănătos la minte-acum,

 

Și fericirea în suflet să-i fie,

Copilul are dreptul la copilărie,

Că pedagogii au suflet hidos,

Și predau multe lucruri fără folos...

 

Învață-l să știe că de n-ar învăța,

Viața-i întreagă și-ar ruina,

Plăcerile sunt bune, sunt de folos,

Dar sunt otravă când sunt în exces...

 

Învață-ți copilul să iubească frumos,

Să-nfăptuiască lucruri de sacru folos,

Și mă repet mă repet în neștire,

Că doar iubirea naște iubire...