Geneza - Acolo unde

              Geneza - Acolo unde

Unde mii de copiii, cerşesc prin canale,

Şi ipocriţi creştini proclamă, principii morale,

Acolo unde hoţii au furat° ai noştri bani,

Şi unde mor de foame, atâţia sărmani.

Acolo au distrus în lume, tot dorul de dreptate,

S-aducă peste, oameni numai docilitate;

Şi plâng cu mii de lacrimi, când văd ai voştri fii,

Suferind de mii de ani, aceleaşi hoţii.

Ei se folosesc de artă, de ce-i mai frumos printre noi,

Să ascundă peste veacuri, tot ce e gunoi.

Şi doar prin minciună, şi vorbă ipocrită;

Aduceţi peste oameni, viaţă nenorocită...

Acolo unde-i sărăcie, şi oameni înşelaţi;

Şi unde par sărmanii, de Dumnezeu uitaţi;

Acolo unde şi frumosul, îţi pare nebunie,

Şi pretutindeni vezi, doar ură şi prostie.

Acolo unde-i numai jale, căci toţi au fost furaţi,

Şi unde sunt mereu toţi ştabi, cu mită îmbuibaţi.

Trăim în suferinţă, parc-am fi blestemaţi,

Muncim o viaţă-ntreagă, s-ajungem doar rataţi...

Acolo unde până, şi morţi-au fost uitaţi,

Şi unde torţionarii, de crime-au fost iertaţi,

Şi unde politicieni, vorbesc de demnitate,

Când amărâţii nici de-o pâine nu au parte...

Acolo unde disperarea, aduce numai răutate,

Şi unde din ticăloşie, mii de destine-s sfărâmate;

Acolo unde e mocirla, mai neagră şi mai grea,

Acolo-i şi dorinţa, de a scăpa din ea...