Deşertăciunile gândirii

                 Deşertăciunile gândirii

Ce se mai ceartă nebunii, măi frate,

Şi fiecare se uită, în altă parte;

Doar că fiecare spune,

Alte adevăruri despre lume.

Unii spun ce ei au gândit,

Alţii ce sentimente-au trăit;

Sau cred cu tărie, în ce-au auzit,

Şi fiecare, e diferit.

În faţa celor, ce sunt adevărate,

Poţi simţii iluzii, nenumărate,

Că tot ce vrei, acum tu poţi crede...

Dar realitatea, oare cine-o vede?

Stau şi mă-ntreb cine eşti şi ce vrei;

Din ce-mi zic ei, în faţa ochilor mei;

Câte sunt mai mult sau mai puţin probabile?

Câte sunt false sau cu-adevărat valabile?

Şi toţi pot înţelege, o realitate,

Deşi fiecare, priveşte în altă parte.

Şi adevărurile sunt, şi venerate şi blamate,

De toţi unanim; sau doar parţial acceptate.

Totuşi dincolo de-a lumii părere,

Sunt doar lupte pentru bani şi putere...

Şi ochii lumii parcă, nu văd mai departe,

Că totuşi există speranţe, dincolo de tot şi toate.

Şi mai există-n lumea asta, iubiri nenumărate

Atâtea mii şi mii, de idealuri minunate

Mai există poate-n lume, puţină bunătate;

Sau dorul prea sublim spre o divinitate...