Cuvinte

                           Cuvinte

Câţi sărmani, au fost furaţi,

Câţi oameni au ajuns rataţi;

Conduşi de oameni fără minte,

Că adevărul nu mai e printre cuvinte.

Şi pentru a ipocriziei patimi,

Câţi au avut, tinereţea în lacrimi?

Azi romantismul a ajuns durere;

Că au schimbat cuvântul, pe tăcere...

Şi-acolo unde vezi, nenorocire;

Acolo prostia, a pus stăpânire,

Prea multe destine° au fost spulberate,

Pentru că cuvinte... n-au fost ascultate.

Şi tot ce-n lume am văzut,

Tot prin cuvinte s-a născut,

Şi mii de oameni au ajuns morminte,

Că dragostea nu e, printre cuvinte...

Da, recunosc, că sunt doar un nebun;

Şi totuşi am dreptate, şi eu să vă spun;

Că mii de tragedii, nu vor mai fi trăite,

Când vorbe înţelepte, vor fi de noi rostite.

Şi plâng că sunt distruse, valori adevărate,

Că nu mai avem bani, nici să ne luăm o carte...

Şi câte lucruri minunate, pe veci sau pierdut,

Când cuvinte-adevărate, noi nu am cunoscut...

Mi-e dor de literatură, mi-e sete de filozofie,

Şi toţi în jur îmi spun: că e nebunie;

Şi-atunci m-am prăbuşit plângând;

Că parcă nu mai am... cuvinte;

Şi m-am împotrivit spunând:

Voi merge înainte!

        P.S.

Şi totuşi am sfidat, şi ce e om şi ce-i divin,

Că doream doar atât, ca să iubesc şi eu puţin...

Şi în setea mea nebună, pentru iubire şi dreptate;

Fără să ştiu eu însumi, m-am răzvrătit cu toate...