Căile

                          Căile

Zboară idee, zboară idee;

Că văpăile toate-au pornit din scânteie;

Şi ce crezi cu tărie, va fi împlinit,

Că dorul ce nu piere, nu poate fi oprit...

Suflet al meu, suflet al meu;

Ascultă de glasul, cuvântului meu;

Oţeleşte voinţa, trupului meu,

Şi tare ca piatra, aşa voi fi eu

Iubeşte mereu, iubeşte mereu;

Visele mele, să strălucească mereu,

Să se-aprindă puterea gândirii mereu,

Să pot înţelege; ce vreau să ştiu eu.

Luminile speranţei, spre zori vor pornii,

Dorinţe mult prea dulci, se vor împlinii;

Şi într-o zi, din soare, ele-mi vor oferii,

Tot ce vreodată, eu îmi voi dorii...

Şi tot adevărul, despre această lume,

Glasul inimii, mereu îl va spune.

Şi orice obstacol, de ne-depăşit;

Tot prin iubire, va fi biruit.

                        *

Azi lupta şi cu harul, trăiesc întru tine,

Şi mintea şi trupul, se-ndreaptă spre bine.

Sentimentele toate, de veacuri te-ajută;

Să poţi înţelege, realitatea mută.

Şi ascunse întru tine, ascunse întru tine,

Stau binele şi răul, de pe întreaga lume;

Şi pentru-a merge mai departe,

Tu te vei folosi de toate...

Dar ştiu că visele-s deşarte toate,

Când trăieşti în strâmbătate,

Şi doar prin tot ce e  divinitate;

Va răsări în lume, adevărata bunătate...