Urmează o poezie dedicată ipocriţilor!

Urmează o poezie dedicată ipocriţilor!

                         Mult stimate

                                                           

Mult stimate° domn ipocrit,

Şi porcul are ce şi-a dorit,

Şi în mocirla lui e fericit,

Dar e un gunoi desăvârşit...

Şi boul trage adesea la jug,

Dar lasă în urmă, o urmă de plug.

Căci de nu ai nici o valoare,

Eşti ca o pleavă spulberată în zare.

Şi leul răcneşte câteodată ca tine,

Fără să ştie ce-i rău şi ce-i bine,

Dar când dispreţuieşti, vei fi dispreţuit;

Şi când nu gândeşti eşti un tâmpit.

Ş-ai crede că furnica n-ar fi gândit,

Şi totuşi piramide ea a clădit,

Şi deşi ea este, mică de tot,

Îţi demonstrează că eşti idiot.

Eşti mai prejos decât orice făptură,

De nu gândeşti eşti lepădătură,

Şi fără de suflet nu eşti fericit,

Şi nu ştii câţi oameni, ai nenorocit...

             Sfârşitul poeziei 52