De-aș avea un fiu…

                  De-aș avea un fiu…

De-aş avea un fiu, Dumnezeule mare,

I-aş dărui ale luminii raze de soare,

Şi din dragoste curată, lui eu i-aş spune,

Tot adevărul, despre întreaga lume...

I-aş dărui castele de mărgean,

De mii de ori mai mult decât ce am,

Şi totuşi poate Dumnezeu îţi zic,

Nu pare-a dărui acum nimic…

Să-l învăţ să iubească, iubirea curată,

Să aibă inima senină, şi-o viaţă minunată,

Si dragostea să-i fie, prea infinită si adevărată...

Să vrea ca nimeni, să nu ardă în iad vreodată,

Ştiu că prin adevăruri, boli s-ar fi tămăduit,

Şi atâtea milioane, nicicând n-ar mai fi pierit,

Războiul şi moartea-n lume, n-ar mai fi venit

Dacă dumnezeu cel sfânt, adevăr ar fi grăit...

Dumnezeu e cel ce ştie, toate câte sunt pe lume,

Dar cu toate astea totuşi, nimic nu pare a spune...

Dumnezeule din ceruri, dac-ai spune un cuvânt,

Câte certuri şi războaie, n-ar mai fi pe-acest pământ?

Vreau ca-ntreg pământul ăsta, mut să fie de uimire

Că poate să existe-n lume, atât de multă fericire....

Şi sufletu-mi strigă, din nou către tine,

Să te implor Doamne, iubeşte ca mine...

                   Sfârşitul poeziei 54