Iertare
Dă-mi Doamne sfinte, o inimă de
floare,
În suflet să am a păcii iertare,
Scăldat în străluciri de soare,
Să simt a împăcării binecuvântare.
Şi te implor pe tine,
Dumnezeule mare,
În lume să fie pe veci îndurare,
Greşelile noastre să fie iertate,
De tot ce e rău, să fim prea
departe...
Şi m-am trezit zdrobit, de-a lumii
nebunie ,
Suflet rănit înconjurat de poezie,
Vreau doar ca dincolo de toate,
Să mă ridic şi să pot pleca mai
departe.
De ce ai în inimă gânduri haine?
Dumnezeu pedepseşte, mai bine ca
tine,
Cunoaşte sufletele, prea vinovate,
Şi lasă în urmă mai multă
dreptate...
P.S.
Şi din suflet Doamne te rog să mă
ierţi,
Chiar dacă merit doar să mă cerţi...
             
Sfârşitul poeziei 56
 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu