Ipocrizie
Mai ipocrit decât toţi, Doamne eu
sunt;
Eu am fost ca pleava, spulberată de
vânt.
Şi deşi am fost un monstru, încă mai
sper;
Să-mi dai Dumnezeule, îndurare din
cer…
Că pentru că n-am iubit, sincer cu
adevărat,
Faptele mele toate, au ajuns doar
păcat...
Dă-mi Domne putere, din nou ca să
sper,
Să ard ca o lumină, din dragoste de
cer,
Că multe lucruri par, chiar mult
prea cuvioase,
Dar clădesc prin păcate, doar
lucruri mincinoase,
Căci păcatele clădesc, destine
dureroase,
Şi ele lasă-n urmă; numai păduri de
oase.
Sfârşitul poeziei 57
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu