Uitarea iubirii

                          Uitarea iubirii

Am uitat cândva a şti,

A iubi prea mult iubirea;

Am uitat pe veci a fi,

Mi-am uitat de dor menirea...

Şi mi-am dorit atunci să pot,

Să ucid mereu durerea,

Şi totuşi sufăr mult de tot

Doar ca să piară, despărţirea...

                

                                * *  *

Şi totuşi° doar o clipă am iubit,

Şi inima-mi plânge întruna,

Să nasc în spaţiul infinit,

Iubire° pentru totdeauna.

Şi am plecat° ca un nebun,

Chiar dacă viaţa îmi va trece;

Măcar un adevăr să-ţi spun,

Să nu mai fi vreodată rece.

Eu v-am iubit în al meu gând,

Şi vreau să dovedesc, acum° atât;

Că doar pentru-a iubi oricând,

Sunt gata, să sufăr oricât.

Şi vor păli, strălucirile toate;

Când dorul meu va fi împlinit,

Şi când iubiri adevărate,

Nu vor avea nicicând sfârşit.

           Sfârşitul poeziei 83