Jertfa
A fost odat-o prea scumpă floare,
A fost odat-o stea de lumină,
Era minunea cea mai mare,
A bunătăţii scânteie divină.
Şi pentru că-i prea crudă viaţa,
Şi mult prea mult ea a iubit,
Chiar a pierit şi ea şi-a ei
speranţă,
Căci din iubire s-a jertfit...
De ce-ai pierit, prea scumpă bunătate?
De ce te-ai prăbuşit zdrobită-n
nevoinţă?
De ce iubirea, te-a-ndreptat spre
moarte?
De ce te-ai stins plângând în
suferinţă?
Sfârşitul poeziei 84
Am scris această poezie despre tragedia iubirii până la
jertfă
a unor persoane dragi mie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu