Înţelepciunea iubirii

                      Înţelepciunea iubirii

Când iubirea trăieşte, în suflet fierbinte,

Nu mai ai nevoie, de mii de cuvinte;

Că iubirile curate, sfinte şi imaculate,

Clădesc peste veacuri, lucruri minunate,

Şi faci pentru ea, tot ce poţi face,

Clădind în jur doar lumină şi pace,

Şi parcă ce faci, este prea corect,

Căci doar de iubeşti vei fi înţelept.

Şi când părinţii au, în inimă iubire,

Clădesc în jur, un cuib de fericire,

Şi doar lucruri bune, în jur dăruieşte,

Atât de minunat, e cel ce iubeşte...

Nu îşi înjură copiii, nici nu îi bate,

Şi doar bucurie, la cei dragi împarte....

Nu va iubi în viaţă, lucruri deşarte,

Că răutatea aduce, adesea doar moarte...

Şi parcă nu cunoaşte, niciodată moarte

Caută cuvinte, amare şi deşarte,

Căci o singură lege, şi Domnul a spus,

Că dragostea e de orice, mai presus...

Şi-astfel urmând, a iubirii lege,

Lumea toată o vom înţelege...

         Sfârşitul poeziei 76