Din dragoste de iubire, iubesc!

            Din dragoste de iubire, iubesc!

Celui ce nu-i pasă, degeaba gândeşte,

Din nădejdea iubirii, înţelepciunea trăieşte;

Şi totuşi am ajuns, prostuţ şi smintit,

Din dragoste şi° suferinţă, eu am orbit.

Şi spre cer, semeţ se-nalţă, întreaga mea fire,

Că poartă în suflet prin veacuri, atâta iubire;

Şi inima imaculată, îngenunchiază delicată;

De iubire şi lumină, să mai scrie odată.

Şi toate se luptă c-un dor nebunesc,

Să atingă orizontul, pe care-l iubesc;

Şi strigă amăgită, durerea mea toată,

Iubesc! O fiinţă, prea minunată!

              Sfârşitul poeziei 77