Dac-ai fi un suflet bun...
Ți-aș pune pe cap, diademe de stele,
Și la picioare virtuţile Mele:
Te-aș învesmânta, în dumnezeire,
Şi aș muri de fericire...
Ţi-aş pune-n suflet, zâmbet de copil;
Și aș îngenunchia tăcut, umil,
Sperând mereu, cu disperare,
Că dragostea nicicând nu moare...
Si inima-mi strigă din coaste,
Căci îmi doresc a te cunoaşte,
Şi aș urla cu-ntreaga-mi fire,
Lăsaţi-mă să sper, intru iubire!
Și la picioare virtuţile Mele:
Te-aș învesmânta, în dumnezeire,
Şi aș muri de fericire...
Ţi-aş pune-n suflet, zâmbet de copil;
Și aș îngenunchia tăcut, umil,
Sperând mereu, cu disperare,
Că dragostea nicicând nu moare...
Si inima-mi strigă din coaste,
Căci îmi doresc a te cunoaşte,
Şi aș urla cu-ntreaga-mi fire,
Lăsaţi-mă să sper, intru iubire!
Sfârşitul
poeziei 75
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu