Glasul binecuvântărilor

                 Glasul binecuvântărilor

                                                             Cântec

Cine vrea ca să iubească,

Dumnezeu să-l răsplătească,

Dragostea să îl găsească,

Şi în suflet să-i trăiască...

Doamne te rog du-l departe

De singurătate,

Să-i dai dragoste curată

Că-i aşa de minunată

Când în inimă se-arată,

Fă ca-n veci să-i fie dată

Să nu moară niciodată,

Doamne fă ca orice plâns

Să îl stingă cu-n surâs,

Să îi treacă ca o boare

Orice supărare,

Şi speranţa-n el să crească

Să nădăjduiască,

Tot ce vrea să îşi dorească

Să i se-mplinească,

Să-i dai linişte deplină

Dă-i în inimă lumină,

Doamne adu-i că tu poţi

Mai aproape de noi toţi,

Să-i dai multă sănătate,

Bunătăţi nemăsurate,

Suferinţele scurtate,

Să aibă succes in toate.

Doamne umil mă rog ţie

Fie ca aşa să fie.

Cine ştie să iubească

Dumnezeu să-l răsplătească,

Dragostea în el să crească,

Ca un soare să lucească,

Ca o floare să-nflorească,

Zile multe să trăiască.

Doamne te rog fă să-i fie

Viaţa numai bucurie

Şi pacea la ei să vie,

Şi să stea o veşnicie.

Pacea-n suflet să adune

A luminilor cunune,

Să-i dai numai lucruri bune

Mai mult decât pot eu spune.

Dă-i de dincolo de zori

Numai binecuvântări.

Doamne , Doamne mă rog ţie,

Fie ca aşa să fie.

Doamne voi a-ţi mulţumi,

Pentru că putem iubi.

   Sfârşitul poeziei 80