Dreptul la iubire
Decât în singurătate, şi prea
nefericit,
Mai bine iubesc c-un dor infinit,
Că dragostea este, mai mare ca
toate,
Şi poate spăla mai multe păcate…
De ce-aţi distrus, cu-a voastră
ignoranţă,
Din sufletul meu chinuit, o unică
speranţă?
De ce m-aţi supărat, cu-a voastră duritate,
Care aduce-n urmă, întristare de moarte?
Dar ei ştiau de veacuri, gândurile
astea toate,
Că era filozofia lor, dar erau orbi
întru toate;
Dar spune-mi te rog tu ce-ai fi
simţit,
Dac-ai fi pierdut, chiar tot ce-ai
fi iubit?
Mai bine sunt adolescent, rebel şi fericit,
Decât să fiu un preot foarte ipocrit…
Şi totuşi eu sunt fericit, când voi
îi ascultaţi;
Că sunt şi printre ei şi oameni
minunaţi…
Sfârşitul poeziei 79
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu