Comentarea poeziei Luceafărul

Comentarea poeziei Luceafărul

Eu nu spun că geniul este asemeni unui Luceafăr a cărui dragoste este incompatibilă cu omul de rând, eu spun că el este asemeni unui soare, şi că este de datoria lui să iubească pe omul de rând, atât în plan personal cât şi în plan social.

Argumentare:
Dialoguri cu un copil de 5 ani

M-am îndreptat cu paşi grăbiţi spre un micuţ de cinci anişori. Uitându-mă la chipul lui angelic, l-am întrebat:
-  Spune-mi te rog, crezi că mama ta e deşteaptă?
-  E foarte deşteaptă, ştie multe lucruri!
-  O putem considera pe mama ta un geniu?
-  Ce este acela un geniu? întrebă micuţul.
-  Un geniu este o persoană mult mai deşteaptă decât tine.
-  Da! Cred că mama mea este un geniu!
-  Şi crezi că e bine ca mama ta să te iubească mult, chiar dacă e m-ai superioară decât tine?
-  Da! Normal că vreau să mă iubească.
-  Ai fi de acord ca mama ta să aducă sanvişuri şi pentru colegii tăi de joacă?
-  Sigur că da.
-  Crezi că mama ta este fericită când te iubeşte pe tine?
-  Da pentru că văd că faţa ei e foarte luminoasă când mă iubeşte.

Scurt comentariu la acest dialog:

1. Observaţi că un copil, este fericit când îl iubeşte cineva m-ai superior decât el, adică mama lui. Nu este normal să presupunem că ar putea exista fete, care să fie fericite atunci când sunt iubite de un geniu?
2. Observaţi că un copil îşi doreşte ca mama lui, o fiinţă superioară lui, să aducă sanvişuri de mâncare şi pentru prietenii lui. Şi atunci, nu este normal să deducem că mai importantă decât iubirea dintre un geniu şi partenera lui, este dragostea unui geniu pentru întreaga umanitate? Nu este normal să ne dorim ca un geniu să ne ajute mereu cu harul şi talentul său inegalabil?
3. Observaţi că o mamă este fericită când îşi iubeşte fiul său. Este oare normal să presupunem că şi un geniu ar fi fericit dacă îşi iubeşte iubita lui, dacă iubeşte şi este iubit şi apreciat de cei din jur?

Concluzie:
Consider că personalităţile literare, sunt atât de proaste, încât nu realizează cât rău pot aduce ideile prezentate în Luceafărul. Ei nu pot înţelege că pot exista fete care suferă că sunt respinse de aroganţa celor ce se consideră mult m-ai superiori, că pot exista genii care vor suferi şi se vor însingura, dacă nu sunt sprijiniţi să-şi găsească jumătatea, nu pot înţelege că această suferinţă poate face rău nu doar geniilor, ci şi întregii umanităţi. Ei nu pot înţelege deloc că un geniu, pentru a face cu adevărat mult bine, este necesar ca acesta să ştie să iubească întreaga umanitate. Ei îşi pierd timpul nefiind capabili să înţeleagă faptul că iubirea pentru întreaga umanitate, este mult mai nobilă decât iubirea pentru o simplă fustă. Mai mult decât atât ei laudă continuu poezia Luceafarul, fără să înţeleagă cât de multe idei tâmpite sunt promovate de aceasta.
Această poezie a fost scrisă în anii de suferinţă ai adolescenţei şi tinereţii mele, când eram departe de tot ce-am iubit dar speram ca alţii, sa întâlnească iubirea de care eu n-am avut parte.