Calea spre destin

 

Tată, mă poţi ajuta?

De cine voi asculta?

Te implor vorbeşte-acum,

Să urmez cel mai bun drum. 

Cei ce vor vorbi cu mine,

Ştiu ei oare ce e bine?

Pe ce cale să păşesc,

Ca să nu mă prăpădesc? 

Cum pot ştii ce e iubire,

Sau ce e doar amăgire?

Pot găsi eu printre toate,

Fericire? Sau doar moarte... 

                                               *

Şi din câte sunt pe-aceasta lume,

Doar tatăl înţelept, va ştii ce a spune;

Şi dincolo de Biblii, va merge mai departe,

Căci dacă îl iubeşte, l-ar ajuta in toate... 

P.S.

Şi puterea dragostei, e de nedescris,

Şi peste veşnicie, copilul lui i-a zis:

Iubeşte-mă tată cu dorul ceresc,

Şi-ajută-mă-n viaţă, mereu să iubesc,

Şi iartă-mă tată, dacă greşesc,

Şi respectă mereu, tot ce-ndrăgesc...

Sfârşitul poeziei 02

Această poezie-pildă a tânărului inocent dezvăluie adevărul ştiinţific conform căruia

Legea nr.2 - Cunoştinţele şi valoarea lor determină comportamentul unui individ.

Cunoştinţele sunt aşadar cele care coordonează activităţile vieţii unui om. Este firească importanţa cantitativă şi calitativă a cunoştinţelor unui individ. Fireşte contează mai mulţi factori ca de exemplu caracteristicile genetice sau ale mediului în care trăim...

Precizare:

Această lege pare mult prea banală, dar constat cu amărăciune că oamenii nu mai caută şi nu mai preţuiesc adevărul. Cine mai citeşte în ziua de azi? Cine mai caută adevărul şi virtuţile? Iată de ce este utilă această lege, căci a fost scrisă în speranţa că oamenii vor înţelege cu ajutorul ei cât de importantă este informaţia din jurul lor şi sper cu naivitate, că vor căuta cu această ocazie mai mult adevărurile de folos...

Argumentare:

Ce s-ar întâmpla oare dacă nu am primi nici o educaţie? S-a demonstrat clar că în cazul în care anumiţi copii au fost abandonaţi în exteriorul societăţii, aceştia s-au sălbăticit. De exemplu, un copil abandonat în junglă şi care a trăit printre maimuţe şi-a pierdut şi capacităţile de a mai vorbi… Cazurile de astfel de copii abandonaţi sunt mai multe…Dar eu afirm nu doar că sunt necesare cunoştinţe utile, ci această poezie este şi o pledoarie pentru a căuta cunoaşterea, pentru a citi şi învăţa de la alţii şi din viaţă. Se poate constata de exemplu şi diferenţa dintre persoanele analfabete şi cele cu studii superioare pentru a afirma încă odată, dacă mai este cazul, importanţa cunoaşterii.

Mai mult decât atât, am făcut în poezie o declaraţie importantă, că dincolo de biblii, va merge mai departe, adică am constatat faptul că în cazul principiilor creştine, Biblia, deşi este o carte extraordinară, nu este de ajuns, mai ales pentru că este finită. Dacă ar fi avut o infinitate de pagini aş fi probabil că aş fi spus că este tot ce avem nevoie... dar de exemplu dacă ne ducem la piaţă să cumpărăm ceva fără cunoştinţe minime de matematică nu am putea face lucrul acesta. Exemplele de cunoştinţe utile în afara Bibliei pot fi nenumărate... Consider de aceea că anumite cunoştinţe de psihologie, filozofie şi ştiinţe exacte de exemplu pot avea un impact deosebit de pozitiv asupra individului. De aceea cartea mea se numeşte Testamentul fără sfârşit... Şi aş dori să fie ca o pildă despre cum trebuie continuat efortul sfinţilor... de a propăvădui adevărul şi dragostea… şi de a merge mereu mai departe… continuând odiseea umanităţii de a aspira mereu către infinit. Totuşi, pentru a evoca încă o dată importanţa Bibliei, am constatat că un principiu similar cu cel descris de mine, este prezent în paginile acesteia.

Sfânta Evanghelie după Matei 15

14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.

Intenţionez să continui această carte cu un principiu care, cred eu, ar putea aduce bunătatea în sufletul oamenilor