Casa iubirii

O poveste minunată, a  fost odată,

De milioane de ori, prea adevărată;

A existat un om, cu inima curată,

Şi a iubit prea mult, o tânără fată...

Şi tot ce-a putut, el a-nfăptuit,

Pentru cei pe care, mult i-a iubit.

Şi viaţa lor era; nespus de frumoasă,

Când din iubire, au clădit o casă... 

Clădită din dragoste, nemăsurată,

Ea avea o temelie eternă, de piatră;

Şi cu a adevărului, ziduri de fier,

A se ridica, senină spre cer...

Şi din lacrima sa, pentru cel necăjit;

Din milă pentru cei, care-au suferit,

A plâns cu al înţelepciunii, dor infinit,

Şi ce nu se surpă, atunci a zidit.

Şi-o casă ca aia, ţi-o spun negreşit

Peste multe milenii, a dăinuit…

Mai mare era, decât ce-a fost clădit,

Şi stăpânea prin veacuri, spaţiul infinit.

Dar dacă cel ce iubeşte, azi a pierit;

Povestea iubirii, tot azi s-a sfârşit,

Şi-o casă ca aia, cu temelie de piatră,

Nu va mai fi, nicicând niciodată… 

Şi câte iubiri cu-adevărat nevinovate,

N-au fost ucise de a lumii răutate?

Şi când cel care iubea, a fost zdrobit?

Oare câte milioane, cu el au pierit? 

Şi eu am luptat viaţa toată,

Iubirea să fie deplin înţeleasă,

Căci fata aceea, nu e doar fată,

Şi casa aceea nu e doar casă…

        Sfârşitul poeziei 04

 

Legea nr. 4 - Efectul bunătăţii şi al răutăţii asupra faptelor pe care un individ le va face, si analiza consecinţelor acestor fapte.

Un om bun face statistic mai multe fapte bune decât un om rău si un om rău va face statistic mai multe fapte rele decât un om bun. Pentru a face fapte bune trebuie aşadar să fi bun şi pentru a face fapte rele trebuie sa fi rău.

Argumentare:

Pentru a dovedii această lege nu-mi rămâne decât să propun efectuarea unor statistici prin care oamenii consideraţi buni, să fie întrebaţi ce fapte bune fac şi ce fapte rele săvârşesc şi cei consideraţi răi să fie întrebaţi ce fapte rele săvârşesc şi ce fapte bune fac. Cu această ocazie se poate constata de ex. şi faptul că oamenii buni fac de “n” ori mai multe fapte bune decât cei răi… culmea e că dacă un om ce se crede rău va face fapte bune va fi considerat prin definiţie bun şi deci efectuarea acestor sondaje pare un pic absurdă. 

Consecinţe:

Deşi acest principiu pare foarte simplu şi este cunoscut din vremuri biblice, (“Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele” Matei 7.17) importanţa pe care acesta o poate avea, mă determină să insist asupra lui. Şi anume se poate constata că mulţi oameni doresc să realizeze multe lucruri, dacă fiecare ar înţelege ca trebuie să realizeze lucruri bune pentru a fi apreciat de societate (cine te recompensează vreodată dacă faci lucruri rele?) şi dacă fiecare ar înţelege ca pentru a avea mai multe realizări bune, trebuie să ai un suflet bun este posibil ca aceştia să se schimbe. De exemplu; când am înţeles eu, că trebuie să fi bun pentru ca din adâncul sufletului tău, ca să faci mai multe fapte bune, brusc m-am schimbat şi am devenit credincios şi mai bun. Iar când am înţeles că dragostea respectiv bunătatea reprezintă temelia faptelor bune, am ars pur şi simplu toate scrierile literare sau filosofice pe care le-am avut, pentru că mi-am zis în sine: „Ca să fac bine cu adevărat trebuie ca ceea ce scriu să scriu din dragoste. Şi am ars tot ce nu a avut la temelie de la început dragostea, şi am început mai apoi să creez din nou, având grijă să am mereu dragostea în suflet.” Ce s-ar întâmpla oare, daca fiecare om ar înţelege că pentru a realiza ceva, e bine sa ai sentimente „bune” în suflet? Şi ce s-ar întâmpla daca fiecare s-ar schimba şi ar încerca să fie mai bun? Ştiu că pare o utopie, dar eu cred cu tărie că acest principiu poate avea un efect benefic asupra societăţii...

Următoarea poezie, e de asemenea foarte importantă pentru mine, practic doar două poezii au fost revelate de o experienţă mistică deosebită, aceste poezii sunt, Casa iubirii şi Geneza sufletului, şi apoi totul s-a schimbat în mine