Geneza sufletului

 

 

Sufletul e ca o cupă de vin,

În care poţi turna ce iubeşti pe deplin,

Poţi turna în el răutăţile toate,

Sau mii de virtuţi prea minunate...

 

 

Sufletul i-o floare cu petale senine,

Ce creşte în ploaia, idei divine,

Şi-această ploaie, pe noi ne pătrunde,

Urmându-ne-n viaţă, oricând şi oriunde...

 

 

Sufletul e ca un arc şi-o săgeată,

Ce pleacă acolo, unde a fost îndreptată,

Credinţa-ncordează arcul de vrea,

Şi viaţa e cea ce zboară din ea...

 

 

Sufletul e un cristal luminos,

E ca un soare, dar mult mai frumos,

Căci ceea ce-n suflet ai adunat,

Întru cele din tine s-a cristalizat...

            Sfârşitul poeziei 05

 

Legea nr.5 - Sentimentele, gândurile şi acţiunile în general ale unui om, se pot cristaliza formând personalitatea acestuia.

Cu alte cuvinte trebuie de exemplu să simţi în suflet iubirea, pentru a deveni un om iubitor, trebuie ca în principiile tale dragostea să fie promovată pentru a deveni un om iubitor, trebuie să acţionezi şi să îţi doreşti să fi mai iubitor, pentru a deveni fireşte un om  iubitor. (În tinereţe când mi-am ierarhizat principiile eu am considerat dragostea ca fiind lucrul cel mai important)  Un rol benefic îl are teoretic şi rugăciunea, dacă te rogi să devii mai iubitor, teoretic vei deveni astfel. Şi precum iubirea pot fi cristalizate de asemenea toate sentimentele, este important să ştim ce vom face, adică de exemplu ce sentimente şi ce principii vom avea, pentru a şti ce vom deveni. 

Argumentare:

Pilda alergătorului spre lumină

            Este cunoscut că un alergător pentru a deveni mai performant trebuie sa se antreneze. Este de neconceput performanţa fără un antrenament asiduu. După ce am elaborat teoria cristalizării, am remarcat ca acest adevăr este relativ cunoscut, pentru că un preot, la o liturghie, a ţinut o predică în care compara performanţele unui atlet cu performanţele unui bun creştin într-o manieră similară cu cea prezentată de mine… Teoria cristalizării este doar cu un pas mai completă decât aceste idei promovate de biserică. Adică eu spun că nu doar rugăciunea se cristalizează în personalitatea omului ci şi sentimentele, principiile, năzuinţele şi acţiunile in general, se cristalizează formând o personalitate umană. Şi în plus teoria mea nu este doar mai completa ci, cred eu, poate fi argumentată şi ştiinţific…

Argumentare ştiinţifică:

            Această teorie poate fi argumentată ştiinţific, de îndată ce oamenii vor dori acest lucru. Astfel pentru a demonstra:

- cristalizarea sentimentelor, de exemplu a iubirii, nu trebuie decât să se facă un experiment pe un grup de persoane, cărora să li se spună să iubească din toate puterile pentru o perioada de câteva luni. Astfel după ce vor exersa sentimentul iubirii, apoi se pot constata modificările pozitive ce vor apărea la personalităţile oamenilor testaţi.  Sentimentele pot fi şi stimulate în mai multe moduri ca de exemplu: literatura sentimentală, muzica sentimentală, rugăciunea ce promovează un anumit sentiment, şi exemplele ar putea continua cu multe sugestii incluzând monoideismul ce promovează un anumit sentiment (acesta constă în repetarea unor idei ca: “vreau să iubesc din toată inima”, “vreau să simt dragostea adevărată în sufletul meu”, etc.), Aici intervine un paradox, oamenii trebuie ca înainte de acest experiment să creadă raţional că iubirea este un lucru bun. Căci dacă sunt obligaţi sa facă un lucru ce nu le face plăcere, s-ar putea ca de fapt repulsia faţă de un anumit sentiment, să fie exersată…

- cristalizarea ideilor, de exemplu a ideilor ce promovează dragostea. În acest caz li se propune unor subiecţi să înveţe pe de rost şi să înţeleagă într-o anumită perioadă de timp principii ce promovează dragostea şi apoi se va urmării schimbările pe care le va suferi personalitatea lor.

- cristalizarea acţiunilor de exemplu a acţiunilor caritabile. În acest caz, subiecţii care vor dori acest lucru, vor întreprinde acţiuni caritabile, de exemplu, şi se vor remarca modificările pe care acest comportament le poate avea asupra personalităţii lor.

Consecinţe:

            Eu cred ca fiecare lucru pe care îl facem ne influenţează personalitatea… Ce s-ar întâmpla oare dacă oamenii ar înţelege teoria cristalizării? Eu personal de exemplu când am înţeles această teorie, am încercat din toate puterile mele să mă cristalizez într-o personalitate foarte bună şi capabilă. Practic îmi schimbam modul de a fi cu putere, încercând din toata inima ca dragostea sa fie la temelia tuturor faptelor mele… Teoretic aceste teorii ar putea ajuta milioane de oameni sa fie mai buni şi mai capabili. Totul e să dorească să se schimbe în bine mereu, cu ardoare, aşa cum am încercat şi eu…În acest sens, intenţionez să prezint o poezie care poate revoluţiona concepţiile morale clasice ale creştinismului, voi argumenta că pentru a fi moral nu este nevoie doar de dragoste ci si de inteligenţă