Vom fi

                         Vom fi

Creaturi bizare, care vor şti prea multe,

Ne vom gândi la toate, cu tâmplele cărunte;

Purtaţi de sentimente, ce nici nu le-am visat,

Noi vom atinge tot, ce e mai minunat.

Şi din neant se întrupează, totdeauna grandoarea,

Şi-n cosmos viaţa îşi arată, minunea şi splendoarea;

Şi când a ei temelie,  va fi cu-adevărat de piatră,

De nimeni niciodată, ea nu va fi surpată.

Adevărul va luci, din nou ca un soare,

Bătând din nou din aripi, spre infinita zare;

Şi tot ce-a fost bun, nu va fi pierit,

Binele, se va întinde; la nesfârşit...

Şi vom clădi un imperiu, care nu moare,

Şi-întreg universul, va fi ca o floare,

Şi nu spun vorbe goale, de visător smintit,

Aşa este° realitatea, în zbor spre infinit.

Cu toţii vom gândi, ce nimeni nu-nţelege,

Cu toţii vom iubii, ce-acum nu poţi alege,

Acum noi nu putem pricepe, prea multe adevăruri clare,

Şi nici nu am putea simţii, o fericire-atât de mare.