Şi văd roadele lor...
Azi văd cum cei ce sunt, prea buni
şi zâmbitori,
Nu sunt de fapt decât, nemernici
foarte profitori.
Şi chiar am învăţat cu greu, din a
vieţii povaţă,
Că-n cele din urmă hoţii; îşi dau
arama pe faţă.
Toţi şmecherii ce au, în suflet
multă răutate,
Şi-arată caracterul, prin vorbe şi
prin fapte...
De-aceea deschid ochii minţii, spre
a putea zării;
Căci vreau să văd mai bine; cum
sunt, şi ce vor fi.
De-aceea eu pun lanţ, la tot ce am
sau am avut,
Şi mă păzesc să nu mai fie, nimic
niciodată pierdut;
Aştept tăcut înţelepciunea, şi când
în suflet va vorbi,
C-o singură idee, pe toţi pe veci° îi pot zdrobi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu