Pentru mine Dumnezeu

                Pentru mine Dumnezeu

Pentru mine Dumnezeu, e prea sfântă iubire,

E frumuseţea care zboară, spre desăvârşire...

E minunea cea mai mare, i-a fericirii poartă;

Prin cărările iubirii, e cea mai luminoasă soartă...

I-a minunilor minune, ce le naşte-n veci pe toate,

Este numai îndurare, speranţă şi doar bunătate.

Şi-aş vrea să urlu tare, s-audă întreaga fire,

Că Dumnezeul nostru însuşi, este numai iubire

Şi nici fără de dragoste şi omenie,

Credinţ-adevărată, nu are cum să fie...

P.S.1

Ce scriu de spre credinţă, mai bine nu citiţi.

Căci de n-aveţi iubire voi sunteţi aiuriţi,

Şi eu nu scriu pentru fanatici, nebuni şi smintiţi;

Ce vor a se-mbuiba, şi sânt doar ipocriţi.

P.S.2

Nu-mi plac canoane crude, ce de milă sunt departe,

Reguli fanatice ce parcă sfidează; ce este bunătate,

Dar deşi e incredibil; adesea au multă dreptate,

Că cel ce-adevărat iubeşte; le poate chiar pe toate...

                               Sfârşitul poeziei 63