Escrocii
A fost odată un escroc,
Ce nu avea suflet de loc,
Şi ce vindea la fiecare,
Vindea drept aur. nişte fiare...
Dar alţii ce-s mai răi ca toţi,
Ce sunt de fapt doar nişte hoţi,
Spuneau că vând numai iubire,
Dar ei vindeau doar amăgire.
Şi prooroceau cu suflet de drac,
Nu fi bogat, ci fi sărac,
Şi cu viclenia lor omenească,
Doreau doar ei să se îmbogăţească;
Şi lumii toate, îi spuneau că
iubesc,
Când ei de fapt, doar jecmănesc,
Căci niciodată nu s-au gândit,
La cel ce era de ei sărăcit...
Nu s-au gândit la cei prea sărmani,
La cei ce n-au, mâncare sau bani,
La cei ce de boală, crud au pierit,
Căci ei sunt răul desăvârşit...
Sfârşitul poeziei 37
Da! Nu păreţi miraţi, la unii preoţi mă refer. Cred că nu
întâmplător Mântuitorul nostru l-a ales pe Iuda ca ucenic, ca să fie pildă
pentru preoţi hrăpăreţi. Ei se pricep de minune să-i judece pe alţii dar când e
vorba de ei, nu fac nimic pentru curăţirea morală a preoţimii. Excepţie fac
cazurile în care se luptă pentru ciolan...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu