Atrocităţile bisericii
Cât de oribil e să arzi un
om,
Că a spus o erezie vreodată,
Şi însăşi sclavia, a fost
apărată,
De preoţi habotnici, cu
mintea stricată.
Şi-am să te-ntreb în câte
războaie,
Au fost apărate, de nişte
gunoaie,
Şi de câte atrocităţi,
nenumărate,
Din cauza lor, noi am avut
parte....
Şi cât de groaznic, ei îi
pedepseau,
Pe cei ce apărau valori
adevărate,
Pe când toţi cei din jur
credeau,
Numai minciuni sau aiureli
ciudate.
Şi câţi amărâţi, şi câţi
nenorociţi,
Ce nu aveau, nici pentru
morminte,
De preoţi habotnici, au fost
jecmăniţi,
Şi-au fost amăgiţi, cu
frumoase cuvinte…
Şi strigă către lume,
întreaga mea simţire,
Că tot ce a fost bun, a
venit prin iubire,
Căci totuşi al iubirii, prea
dulce cuvânt,
A adus atâta bine, pe acest
pământ…
Că totuşi despre cei, care
vreodată au greşit,
Cu-adevărat pot spune, că ei
n-au iubit…
Sfârşitul poeziei 49
Am să vă vorbesc despre câteva dintre atrocităţile
bisericii
1.
Toleranţa faţă de sclavia negrilor.
- da, e adevărat, în America, pe când se foloseau sclavii
negri, preoţii erau complici cu stăpânii de sclavi, ne-luând nici o măsură
pentru a fi umani.
2.
În războiul mondial oamenii au fost mitraliaţi.
- da, e adevărat, în primul război mondial pe frontul
rusesc autorităţile îşi puneau mai multă nădejde în preoţii ortodoxi, decât în
tehnologia militară şi ca urmare oamenii erau mitraliaţi; “un ofiţer rus
spunea, nemţii fac risipă de gloanţe noi facem risipă de oameni”.
3.
Thomas de Torquemada, inchiziţia spaniolă ce a persecutat evrei.
- da, e adevărat, persecutarea evreilor a fost dusă nu
doar de Hitler, ci şi de preoţii catolici ai inchiziţiei care ucideau evrei.
4.
Complicitatea faţă de Hitler.
5.
Complicitatea faţă de preoţii pedofili.
6.
Arderea pe rug a ereticilor
7.
Goana după bogăţie.
8.
Apărarea preoţilor securişti.
9.
etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu