Argumentele ceasornicului

      Argumentele ceasornicului

Orice organism are, întotdeauna nevoie de toate,

Căci viaţă nu se poate dacă, o inimă nu bate;

Şi voi fără înţelepciune, nu puteţi merge mai departe,

Că nu veţi şti pe unde mergeţi; spre viaţă sau spre moarte,

Că deşi trăiesc în lume, mulţi oameni mult prea necăjiţi,

Tot aici vezi pretutindeni, prea mulţi orbi desăvârşiţi...

Şi eu chiar văd oriunde, doar minţi încuiate;

Ce nu ştiu nici un argument, când sunt nenumărate,

Că din orice mecanism; orice piese ar fi aruncate;

Să ştiţi că nu vor mai merge; maşinăriile toate...

Şi atâtea lucruri sunt, bolnave-ngrozitor.

Şi Doamne cât de mult, de doctor mi-e dor!...

Că toate au nevoie; de atâta ajutor...

Şi mâine oare ce vei mai face? mai stimată societate,

Dacă doar prin ignoranţă, distrugeţi vieţi nevinovate?

Că fără roţi ce poartă, toate în spate,

Maşinile s-ar fi târât, o eternitate...

Şi-n lume sunt atâţia ipocriţi şi răi;

Şi toţi se vor exemplu pentru voi,

Şi după ce că sunt; proşti atât de mulţi;

Mai eşti obligat şi să-i asculţi...

              Sfârşitul poeziei 67