Beţivul

Beţivul

(Pilda sfinţeniei)

Pe sărman îl aşteaptă, un prea groaznic chin,
Dar beţivul vrea doar, o sticlă de vin,
Pe sărman îl pândeşte, o prea crudă moarte,
Dar beţivul vrea doar, să bea mai departe,
Sărmanul nu are, pe masă o pâine,
Dar beţivul vrea, să petreacă şi mâine,
Şi oricât de mult rău, s-ar întâmpla,
Beţivul vrea să bea, şi se va distra…
Şi totuşi el va bea, cu egoism, necontenit,  
Devenind astfel un monstru, desăvârşit…

*
Şi singur plâng, printre netoţi,
Că ştiu că beţivi sunteţi toţi,
Şi ştiu că va veni un an,
În care şi tu, vei ajunge sărman…

*

Şi câţi martiri, nu s-au jertfit, 
Ca glasul iubirii, să nu aibă sfârşit,
Beţivul nu-i aude, căci e împietrit,
Distrugând cu-a lui beţie, tot sângele jertfit…
               Sfârşitul poeziei 16

Legea nr. 14 - Legea adevărurilor morale care afirmă că plăcerile trupeşti alterează sau distrug virtuţile sufleteşti…
Adevărata valoare morală a unui individ constă în capacitatea acestuia de a se gândi şi a acţiona spre binele semenului său şi nu în capacitatea de a acţiona doar pentru folosul său. Cu alte cuvinte se remarcă faptul că atunci când cauţi doar folosul tău adesea (nu totdeauna) omul e egoist şi poate cădea în capcana nevoilor trupeşti şi când omul se gândeşte la binele semenului său, are în suflet adesea, adevăratele virtuţi ale omului.
Cu cât omul se gândeşte mai mult la sine poate deveni robul plăcerilor trupeşti şi cu cât se gândeşte mai mult la semenul sau, cu atât va păşi  pe căile înălţătoare ale virtuţilor sufleteşti. Există adesea o incompatibilitate, adică ori te gândeşti doar la tine şi la plăcerile tale, ori te gândeşti la semenul tău şi ai în inimă minunatele virtuţi ale sufletului. 

Argumentare:
Pilda părintelui denaturat:

A existat odată un om. El era căsătorit şi avea trei copii... Într-o zi a primit banii de salariu şi, aşa cum obişnuiesc mulţi oameni denaturaţi, a plecat la cârciumă să-i bea...Ar fi putut să-i cheltuiască altfel, ar fi putut să-i aducă soţiei nişte flori, ar fi putut să ia „pâine” pentru hrana trupului sau „pâine” pentru hrana sufletului (ca de exemplu cărţi cu caracter moral sau religios pentru copiii lui.) Dar nu a făcut toate acestea, el s-a gândit doar la sine, la plăcerile lui personale, nu s-a gândit de loc la familia lui. Ce puteţi înţelege din toate acestea? Milioane de oameni văd că asemenea lucruri se petrec, dar aproape nimeni nu le condamnă temeinic, şi nimeni nu înţelege cu adevărat ce se petrece.
Fiecare bănuţ pe care cineva îl are poate fi folosit pentru a face fapte bune şi a spori virtuţile sufleteşti, sau doar pentru plăcerile personale... Fiecare clipă pe care un om o trăieşte poate fi folosită pentru a spori virtuţile sufleteşti sau doar pentru a-şi satisface propriile plăceri. Acestea sunt adevăruri ştiinţifice nu doar teologice, poţi fie să sporeşti virtuţile sufleteşti, fie să sporeşti egoismul sufletesc... Fiecare destin al omului e asemeni unei pajişti cu nenumărate drumuri. Poţi fie să păşeşti pe drumurile ce sunt de folos sufletului tău şi faci bine, fie să păşeşti pe căile ce sunt de folos trupului tău şi să faci rău datorită faptului că eşti egoist şi te gândeşti doar la tine…

Consecinţe:
Ce s-ar fi întâmplat dacă fiecare l-ar vedea pe Dumnezeu? Mulţi ar crede că lucrul acesta ar fi un lucru extraordinar… Dar cu ajutorul lui Dumnezeu, am reuşit un lucru mai minunat, am putut demonstra cu argumente raţionale, logice şi ştiinţifice într-un mod foarte clar că este bine să asculţi de legea lui Dumnezeu, că este minunată, bună şi dreaptă. În cazul de faţă de exemplu, am putut demonstra în faţa tuturor că este bine să preţuieşti virtuţile sufleteşti, adică să te gândeşti la celălalt şi este nociv pentru întreaga umanitate preţuirea doar a plăcerilor personale… Tot pământul, tot cerul şi chiar şi infernul, poate înţelege că un om care preţuieşte doar plăcerile personale este un egoist, un om denaturat, un om care nu ar ajuta pe nimeni la nevoie şi dacă printr-o minune un păcătos ar face fapte bune, nu este prea deosebit, el dă celuilalt prea puţin pentru că are prea mult, nu se poate compara niciodată cu un om care se jertfeşte pe sine pentru a face bine, cu atât mai puţin nu se compară cu un om care face sacrificiul total, care îşi dă toată averea sa săracilor şi care îşi dedică viaţa lui Dumnezeu şi iubirii de oameni.
Această poezie este o pledoarie pentru principiul educaţiei morale infinite, cu alte cuvinte orice om, dacă educaţia morală pe care o primeşte este desăvârşită, poate deveni bun. Altfel spus chiar şi Hitler, chiar şi Stalin nu ar mai fi fost atât de răi. Dacă ar fi fost educaţi corespunzător.

Scurtă precizare: Scurt comentariu la versul
“Şi singur plâng, printre netoţi,”
Eu am zis aceasta pentru că oamenii de rând sunt atât de proști, încât marea majoritate a lor nu își pun nici măcar întrebarea: Cum să-ți trăiești viața? Ei pur și își trăiesc viața haotic în condițiile în care multe din opiniile lor aduc suferință și moarte. 
Iată de ce am zis:
“Că ştiu că beţivi sunteţi toţi,”
Pentru că aproape toți sunt robii plăcerilor, și nu îi numesc robi pentru considerente religioase ci pentru că au renunțat la rațiune.
De asemenea am zis:
“Şi ştiu că va veni un an,
În care şi tu, vei ajunge sărman…”
Această afirmație am făcut-o pentru că majoritatea oamenilor se va confrunta cu suferința din ‘naintea morții. Eu așadar pe muribunzi i-am numit sărmani...

Mică rugăminte zadarnică! Dacă cineva e atât de prost și nu mă înțelege să tacă. Pentru că mi-e imposibil să fac sute de comentarii la fiecare vers pentru proștii care nu înțeleg o metaforă. Totuși sunt singurul poet care își comentează singur opera. Pentru că realizez că realitatea e foarte complicată, îi respect chiar și pe cei neștiutori și vreau să fiu înțeles.