Luceafărul teologic

                       Luceafărul teologic

Tu poţi iubi, cu-adevărat,

Clădi tot ce e minunat,

Şi poţi aduce peste lume,

Doar pilde şi înţelepciune...

Şi răul tot, îl poţi zdrobi,

Mai mult ca sfinţii, poţi iubi,

Şi-astfel iubind fierbinte mereu,

Te poţi întrece, şi cu Dumnezeu; 

Şi răutatea poate fi uitată,

Tu poţi fi jertf-adevărată,

Şi poţi iubi, cu-ntreaga ta fire,

Şi poţi zbura, spre desăvârşire... 

                     *

Doar un preot, te va privi ciudat,

Fără să fie îngândurat,

Căci dragostea din suflet i-a apus,

Şi celor din preajmă le-a spus: 

Omul acesta greşeşte vă jur,

Uitaţi-vă cum dă din cur,

Şi pretinde că are, înţelepciune,

Nu iubeşte prostia, de-a te supune!

Şi-acum îl întreb, ce-a câştigat,

Atunci când suflete, a alungat,

Cu felul său habotnic, ciudat,

De ce de iubire, s-a depărtat?

          Sfârşitul poeziei 25

 

Legea nr. 23 - Legea aprecierii incorecte. De nenumărate ori oamenii nu ştiu să aprecieze corect adevăratele virtuţi ale dragostei şi înţelepciunii din suflet şi minte, ci judecă omul după micile slăbiciuni ale firii omeneşti.

 

Argumentare:

Această poezie vorbeşte despre un om deosebit... care urmăreşte idealurile creştine...care este plin de virtuţi sufleteşti si este considerat Luceafărul teologic... si despre un preot îngust la minte... plin de prejudecăti... care atunci când l-a văzut pe eroul nostru cu o prietena... s-a uitat urat la el... si l-a criticat pentru că făcea sex... Deci l-a considerat pe Luceafărul nostru un simplu păcătos....David...  cel care a scris atâţia psalmi... se pare că l-a ucis pe Urie pentru nevasta lui. Şi cu toate acestea toţi preţuiesc psalmii lui acum! Deci nu îl judecăm după cum face sex, ci după ceea ce a realizat şi după virtuţile sufletului său... cred că în acelaşi mod trebuie să-i analizam şi pe alţi oameni.

 

Observaţie:

Se constată că pentru prima oară în  această carte, întâlnim o argumentaţie care nu este ştiinţifică.