Ispita conceptuală

Ispita conceptuală

A fost odată cu-adevărat,
Un om foarte bun şi prea minunat,
Ce a fost foarte greu încercat,
Şi iată vă spun, ce s-a-ntâmplat:

Căci pentru că prea multe, a realizat,
Şi-a zis: Pot să fiu, puţin îngâmfat!
Şi pentru că de sine, el era prea plin,
Pe ceilalţi i-a dispreţuit puţin...

Şi pentru-a-şi satisface, orice nebunie,
A vrut să iubească, tot ce e bogăţie,
Dar a câştigat, pentru-a se-mbuiba,
Şi sărmanilor ajutor nu le da...

Şi iată că, cel de alături, era mai fericit,
Şi invidia-i în suflet, încet s-a cuibărit, 
Şi-n loc să se bucure, că celuilalt îi este bine,
În inim-a avut sentimente meschine...

Şi mai apoi, el a fost desfrânat,
Cu mii de patimi s-a-nconjurat,
În loc să cunoască, ce e înfrânare,
Şi să preţuiască, iubirea cea mare...

Apoi foarte mult, s-a lăcomit,
Şi era mereu, prea nemulţumit,
Fără să cunoască, ce e cumpătare,
Şi să preţuiască, ceea ce are....

Şi foarte mult s-a mâniat,
Pe cel de-alături, l-ar fi sfâşiat,
Fără să ştie, că binele-a apus,
Atunci când omul, ceva a distrus...

În cele din urmă s-a lenevit,
Că ar fi vrut să stea, la nesfârşit,
Dar nu ştia, că de te opreşti,
Nimic bun în viaţă, nu mai clădeşti...

Apoi omul nostru, a-nceput a spune,
Cum c-ar avea, prea multă-nţelepciune,
Şi principii multe, ar fi grăit,
Pentru a spune, că nu a greşit...

Dar fără speranţă, credinţă şi iubire,
Tot ce-a clădit a fost amăgire, 
Şi oamenii toţi, l-ar fi judecat,
Şi-ar fi zis cu tărie, că e un stricat...

Dar omul nostru nu s-a oprit,
Se lăuda că prea mult a gândit,
Şi chiar credea, că nicicând n-a greşit,
C-a avut argumente, pân' la sfârşit...

Şi inima-mi mâhnită, se întreabă de ce,
De ce cel smintit, poate crede orice?
Că ura şi egoismul, nu au hotar,
Când se află în omul fără de har...
Sfârşitul poeziei 14


Legea nr. 13 - Sentimentele pe care le avem pot avea un efect nociv sau pozitiv asupra celor din jurul nostru. 
Printr-o analiză temeinică şi raţională se poate demonstra acest lucru. Şi este benefică pentru societate stimularea sentimentelor cu efect pozitiv şi înlăturarea pe cât posibil a sentimentelor cu efect negativ pentru cei din jur.

Argumentare:
Cred că orice om poate remarca faptul că răutatea are un efect negativ asupra celor din jur la fel cum bunătatea are un efect pozitiv... Bazându-ne pe această constatare evidentă este utilă după părerea mea analizarea tuturor sentimentelor şi stabilirea faptului că ele au un rol pozitiv sau negativ pe plan moral, adică fac bine sau rău celor din jur. In această poezie sunt prezentate sentimentele considerate de biserică păcate de căpetenie şi se argumentează firav faptul că adesea ele au un efect negativ pe plan moral.

Concluzie:
Această poezie vrea să evoce importanţa pe care o poate avea analiza sentimentelor în viaţa de zi de zi. Astfel aşa cum pentru un psiholog este, cred eu, indicată o analiză temeinică asupra efectelor psihologice, pozitive sau nocive, pe care un sentiment le poate avea asupra psihicului nostru; tot astfel consider că din punct de vedere moral este indicată de asemenea o analiză asupra efectelor sociale pe care un sentiment le poate avea... Reacţia firească pe care un individ o va avea într-o situaţie, trebuie să ţină seama şi de aspectele privitoare la sănătatea mintală a unui individ şi de consecinţele morale pe care acţiunile unui individ le poate avea... Remarc de asemenea efectul sentimentelor  într-o anumită situaţie dată. De exemplu mânia îndreptată asupra unui criminal monstruos este adesea justificata, pe când cea împotriva unui copil inocent nu.
Totodată această poezie evocă un principiu al cunoaşterii raţionale. Astfel, se poate demonstra ştiinţific, faptul că unele sentimente pot avea un efect nociv asupra societăţii. Nu trebuie să ascultăm orbeşte dogmele bisericeşti, când se poate demonstra ştiinţific, adesea, că acestea, cu adevărat au o valoare socială, adică ascultarea lor este în folosul societăţii... Urmează o scurtă poezie care prezintă calea pe care un om poate paşii pentru a ajunge un geniu